NovaStories.news: NEWS NOW: Costiuc i-a demascat pe Dodon și Usatîi: Ei au întronat Regina Unirii
Într-un Occident unde orbirea intelectuală este statuată ca axiomă juridică, unde arhitectura legislativă este configurată de non-valori umane, se profilează iminența ca o figură frenetică, tributară unei arii comportamentale demonice și cu clare accente paranoide, Maia Sandu, să fie oricând desemnată pentru acordarea înaltei distincții a Premiului Pulitzer.
NEWS NOW, May 26, 2026, Pamflet Critic
Ambuscadă la Chișinău: Bufonul Curții Regale i-a demascat pe „Bani în pungă” și „Balabol”
Tribuna legislativului de la Chișinău a explodat sub presiunea unei ambuscade politice de proporții. Măștile șarlatanilor din politică au căzut instantaneu când Vasile Costiuc a declanșat un atac frontal devastator împotriva propriilor finanțatori din Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS).
Sabotaj în direct: Blatul secret Dodon-Usatîi
Igor Dodon și Renato Usatîi sunt demascați indirect ca pilonii din umbră care au propulsat-o pe Maia Sandu spre al doilea mandat.
Un troc politic de proporții epice: „Regina Unirii” își recucerește tronul susținută discret de cel supranumit „Bani în pungă” și flancată de complicele „Balabol”. Și din nou mulți se întreabă: Ce-ai făcut Dodoane?
Costiuc „a unit” partenerii la tribuna Parlamentului și a evidențiat aceste alianțe subterane în timp ce Maia Sandu forța scena internațională.
Deși a ratat Premiul Pulitzer pentru pace, președinta a lovit decisiv la Praga, plecând acasă cu trofeul GLOBSEC.
Atac la tribună cu Dodon și Usatîi dar lipsește Ceban
Circ, microfoane tăiate și confruntări într-un scenariu ce a devenit de-a dreptul incendiar. Parlamentul s-a transformat într-o arenă de luptă în momentul în care speakerul Igor Grosu a tăiat agresiv microfoanele opoziției.
Reacția a fost fulgerătoare: Costiuc „a atacat” și a blocat tribuna într-un gest extrem de protest, întorcându-se violent împotriva sistemului care l-a hrănit. Renato Usatîi, cel numit frecvent „Boul Bălții”, a intrat în viteză în mijlocul scandalului parlamentar, prinzând din mers valul de proteste. Din tabăra opusă, socialistul Igor Dodon savura spectacolul cu un zâmbet provocator, privind de la înălțimea tribunei prăbușirea controlată a adversarilor săi politici.
Povestea merge mai departe, iar mirajul valutei forte ce îmbracă forma „euro” i-a unit din nou, printr-un magnetism de neatins, pe cei doi foști parteneri de proteste stradale din apropierea televiziunii publice — Igor Dodon și Renato Usatîi.
O reconciliere cinică, ghidată de un adevăr brutal: în timp ce balega de bou pute tare, banii miros nu au. Ei circulă subteran, ascunși într-o pungă vulgară, gata să fie reutilizată chiar și de boschetarii lăsați fără adăpost politic în urma epurărilor.
Din acest peisaj dominat de interese lipsește însă o piesă grea: Vaniusha Ceban. Acesta își consolidează puterea și își face veacul precum un „bebe mic”, retras strategic în brațele ocrotitoare ale mămicii — la Primăria Chișinăului. A ajuns acolo după ce l-a detronat prin vot popular și pe bună dreptate pe cel strigat „Prostănacul”.
Bilanțul „Prostănacului” este dezastruos: vizibil impotent în materie de senzații tari, chiar și cele cu tentă erotică, și complet inapt la nivel politic, el a stat sechestrat în încăperile Primăriei Capitalei timp de aproape 11 ani. Un noroc „chior” și complet nemeritat a venit peste capul lui Dorin Chirtoacă după ce „soarta” l-a împins în păcat: a fugit din studioul unei emisiuni de divertisment de la București — unde juca rolul umilitor de servitor al Andreei Marin — și a izbit direct în stafful de campanie al lui Traian Băsescu (zis „Chiorul”). De acolo, catapultat pe o coadă de mătură obosită de trecerea anilor, Prostănacul a zburat direct și agresiv spre destinația finală: Primăria Chișinău.
Costiuc a demascat tabăra oportuniștilor
Și ce credeți? În momentele critice în care președintele legislativului eșua lamentabil în încercarea de a menține ordinea la tribună, ceilalți actori politici au devenit victimele sigure ale propriei naivități. Fără să anticipeze consecințele, această masă de manevră a servit drept instrument perfect în strategia orchestrată de Vasea Costiuc.
Vasile Costiuc se poate năpusti asupra Maiei Sandu
Printr-o mișcare tactică de efect, aceștia i-au oferit lui Costiuc ocazia ideală de a expune public întreaga tabără de oportuniști ce au facilitat ascensiunea și menținerea Maiei Sandu în funcția prezidențială.
Flancat de o brigadă de expirați politici precum Dodon sau Usatîi, Vasile Costiuc își execută planul cu o cruzime absolută — el folosește utilizează haosul generalizat ca pe o rampă violentă de lansare electorală—, în timp ce adversarii săi sunt deja condamnați să ajungă direct la veceul plin cu miresme exzplozive al istoriei.
Surse din anturajul lui Costiuc confirmă dezastrul: în momentul în care acest eșafodaj politic putred se va prăbuși definitiv, Costiuc va lansa atacul nuclear împotriva Maiei Sandu, spulberând dintr-o singură lovitură o parte semnificativă a jocurilor politice ascunse de ochii publicului și rețelele de influență ce guvernează centrele locale de putere.
Planul lui Costiuc prinde viteză și poate distruge întreg sistemul
În timp ce criticii furibunzi îi pot reproșa absolut orice, un lucru explodează ca un există și nuanțe mai puțin vizibile: Vasile Costiuc își joacă cărțile cu o abilitate de-a dreptul remarcabilă.
Fostul activist de stradă, catapultat în fotoliul de parlamentar, are geniul de a transforma circul politic într-o rampă de lansare electorală cu efect devastator.
Parlamentarul Costiuc își adulmecă deja adversarii politici ce descind în pas alergător direct pe urmele fătălăului Vlad Filat. Este o cursă contracronometru!
Nici partenerii săi de conjunctură și nici măcar președinta Maia Sandu nu au realizat un singur adevăr: Costiuc este omul „banilor” și chiar dacă în calitatea sa de bufon al Maiei Sandu acesta primea „resturi alimentare” provenite de la finanțatorii PAS, acum, Costiuc a intrat în Hora Mare a Unirii, și instant, el speculează cu sânge rece naivitatea tuturor celor din jur —pentru a-și eticheta—, pas cu pas, propriul salt politic.
Costiuc se poate arunca furibund peste trupul Reginei orbită de amor nebun
Personajul Costiuc este capabil de orice — poate dinamita în orice moment actuala scenă politică— , iar când eșafodajul se va prăbuși, el va rupe definitiv orice alianță de prietenie cu restul grupului.
Și Boom! Printr-o mișcare de forță, Costiuc se va năpusti în mod sălbatic asupra Maiei Sandu. O scenă de o tragi-comedie: în timp ce Regina, exaltată de fericire și oarbă la pericol, privește extaziată cum Bufonul se năpustește furibund peste trupul ei considerat fără de păcat, iluzia se destramă violent.
Amorezată iremediabil de tânărul Costiuc, Maia Sandu nu va fi însă „satisfăcută” nici cu trupul și nici cu duhul. În loc de împlinirea idilei, actul final va fi un dezastru politic total.
Regina va fi pur și simplu spulberată de pe scena publică —ca victimă a propriei sale orbiri și a acestui „amor nebun” visat după despărțirea de Vlad Filat—, zburând haotic spre văzduhul întunecat, în aplauzele cinice ale spectatorilor.
Maia Sandu lovește decisiv la Praga cu trofeul GLOBSEC
Scena internațională a fost martora unui adevărat spectacol de imagine în Republica Cehă. Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, și șefa Parlamentului European, Roberta Metsola, au urcat pe podium sub ropote frenetice de aplauze pentru a-și ridica premiul GLOBSEC.
Deși criticii de acasă s-au grăbit să ironizeze momentul, transformând ovațiile publicului într-o parodie zgomotoasă, cele două lidere au confiscat rapid toată atenția audienței globale.
În timp ce opoziția compară atmosfera de la Strasbourg și Praga cu un delir artificial desprins din Sodoma și Gomora, spectacolul politic își urmează cursul la intensitate maximă. Taberele adverse lansează atacuri suburbane la adresa celor două figuri feminine, etichetându-le ironic drept „dive modificate estetic” și transmițând atacuri la persoană dintre cele mai dure.
În ciuda acestui val violent de critici și ironii venite din culise, Maia Sandu și Roberta Metsola continuă să dicteze agenda externă și să capitalizeze sprijinul liderilor occidentali.
Atacuri incendiare în spațiul virtual lansate de Cristian Rizea
Fostul deputat român Cristian Rizea dinamitează rețelele sociale cu o serie de transmisiuni live extrem de agresive.
Rizea lansează acuzații de o duritate fără precedent la adresa Maiei Sandu, folosind un limbaj extrem de violent. Acesta o atacă direct, etichetând-o public drept „protectoarea rețelelor de narcotrafic” din Chișinău.
Într-o escaladare totală a discursului, fostul parlamentar aruncă în aer scena publică cu o serie de dezvăluiri de culise. El susține că deține dovezi despre legături directe între președintă și lideri marcanți ai lumii interlope criminale din Republica Moldova. Aceste atacuri brutale vin să amplifice la maximum tensiunea de pe eșichierul politic!
Dodon și Maia Sandu uniți în epopeea curviei
Coincidența cronologică este izbitoare: în exact aceeași zi de 12 noiembrie 2019 când Guvernul condus de Maia Sandu era demis în Parlament, la Judecătoria Chișinău (Sediul Ciocana) era înregistrat demersul oficial pentru eliberarea condiționată a lui Vlad Filat.
Bani în pungă și Regina au făcut deja UNIREA
Cel care o adusese anterior pe Maia Sandu în PLDM — cu sau fără acte formale de adeziune — și o propulsase direct în fotoliul de ministru al Educației în 2012, imediat după aterizarea ei din SUA, s-a asigurat că solicitarea sa de eliberare ajunge pe masa judecătorilor în ultimele clipe în care puterea politică se mai afla teoretic în mâinile fostei sale subordonate. „Al Vostru Vlad Filat”, așa cum îi plăcea fostului lider politic să fie numit, nu a lăsat nimic la voia întâmplării.
Maia Sandu și presupusul amorez: Al Vostru Vlad Filat trebuie eliberat
Nimic nu pare să fi fost accidental în acest calendar juridic. Partenerul politic al Maiei Sandu din perioada de glorie a anului 2012-2013 —unii spun chiar presupus amorez/amant al Maiei Sandu, unul dintre motivele pentru care a divorțat de soția sa Sanda! —, a declanșat ofensiva legală pentru eliberare la doar aproximativ 30 de zile după ce Maia Sandu s-a instalat în funcția de prim-ministru al Republicii Moldova.
Apărătorii fostului premier Vlad Filat au acționat strategic, depunând în iulie 2019 cereri oficiale prin care solicitau administrației penitenciarului și instanței aplicarea prevederilor din Codul de Procedură Penală privind compensarea condițiilor inumane de detenție. Demersul viza reducerea pedepsei pentru perioada octombrie 2015 – iulie 2019, iar instanța a reacționat prompt: la 30 iulie 2019, judecătorii au admis cererea, tăind din pedeapsă 682 de zile în baza algoritmului de două zile scăzute pentru fiecare zi petrecută în condiții degradante.
Vlad Filat umbrit de prestații ratate dar „fericit” prin inflexiuni onaniste în timp ce vorbea cu Băsescu
Istoria scârboasă a lui Vlad Filat a fost bine definită de scrierile vremii.
Năbădăiosul Vlad Filat, un personaj degradat, devenit subiectul unui intens scandal mediatic și de ridicol public după expunerea în producția pornografică clandestină unde juca rolul unui bărbat neputincios cu prestații intime ratate alături de jurnalista Olga Roman — filmare care îl arăta revenind rapid la practici onaniste solitare —, a știut să speculeze la maximum noul context politic creat după alungarea forțată a rivalului său, Vlad Plahotniuc.
Startul a fost dat de Alianța Kozak sau „coaliția de deoligarhizare”, care a avut ca scop înlăturarea de la putere a Partidului Democrat (PDM), condus de Vlad Plahotniuc.
Igor Dodon și Maia Sandu au preluat puterea politică
Pe 3 iunie 2019, Dmitri Kozak a participat la o serie de întrevederi la Chișinău alături de reprezentantul SUA, Bradley Freden, și reprezentantul UE, Johannes Hahn, acesta devenind un moment cheie care a deschis calea pentru formarea alianței PSRM-ACUM.
Informațiile propagate în media conform cărora Kozak ar fi fost numit direct de Kremlin nu au fost confirmate; Unii din sfera publică au speculat că Kozak a venit la Chișinău de capul său.
Datorită consensului tacit dintre Washington, Moscova și Bruxelles și redistribuirii puterii politice în Republica Moldova, s-a realizat o premieră diplomatică, cazul Moldovei fiind considerat o excepție de la paradigma concurențială. Scopul principal poate fi definit ca un arbitraj extern în procesele de de-oligarhizare.
Influența diplomației internaționale asupra regimului politic din Republica Moldova, deși foarte puțin mediatizată în presa occidentală, și poate chiar deloc, este determinată din punct de vedere politic de participarea a trei actori globali principali – Statele Unite, Uniunea Europeană și Rusia.
Oficializarea alianței dintre Maia Sandu și Igor Dodon
Întâlnirile de la Chișinău au avut loc la începutul lunii iunie 2019 și au fost organizate de trei înalți oficiali străini cu lideri politici de la Chișinău: Dmitri Kozak, viceprim-ministrul Rusiei, Johannes Hahn, comisarul Uniunii Europene pentru Politica de Vecinătate, și Bradley Freden, directorul Biroului pentru Afaceri Est-Europene din cadrul Departamentului de Stat al SUA.
Dmitri Kozak a sosit oficial pentru a discuta despre relațiile economice, dar adevăratul său obiectiv era transferul puterii pe cale pașnică după înlăturarea lui Vlad Plahotniuc.
Kozak a adoptat o strategie învăluită într-un mister pragmatic: a propus o pauză în privința temelor politice axate pe vectorii geopolitici – integrarea europeană sau eurasiatică, și concentrarea pe obiectivul comun de curățare a statului de corupție.
Alianța parlamentară PSRM-ACUM
Presa moldovenească, ca un circ caricatural, a lansat imediat ideea că alianța parlamentară PSRM-ACUM (care include și partidul politic al Maiei Sandu, Acțiune și Solidaritate!) a fot posibilă datorită participării/implicării lui Kozak.
Unii susțin că totul este o farsă: grupuri de șarlatani și parveniți din presa moldovenească au scandat la unison: „Alianța lui Kozak!” De ce? Este simplu: au aruncat din nou o pisică neagră în curtea Kremlinului pentru a mușamaliza adevărul că SUA și UE au instalat o matroană dintr-un bordel politic din Chișinău ca prim-ministru.
Igor Dodon a fost, de asemenea, doar un intermediar care a profitat de acest lucru și nimic mai mult – a acceptat numirea Maiei Sandu.
Acțiune și Solidaritate sub auspiciile SUA și UE
Și totuși, care este adevărul? Adevărul va ieși la iveală din faptul că Maia Sandu nu numai că a beneficiat de acest document simbolic, obținut după finalizarea masteratului în politici publice la Universitatea Harvard din Statele Unite, dar a primit și o numire la Banca Mondială, ocupând funcția de consilier al directorului executiv la sediul central al acesteia din Washington, D.C.
Statele Unite ale Americii împreună cu partenerii din Uniunea Europeană au coborât pogromul peste Moldova și au instalat-o pe Maia Sandu initial în functia de premier al Moldovei.
Dacă Moscova a acceptat aceasta varianta, este greu de spus. Canalele oficiale au fost extrem de limitate în a oferi informații referitoare la această temă, în momentul respectiv.
Odată cu ascensiunea la putere a Partidului Acțiune și Solidaritate, toate instituțiile statului au fost treptat reinstaurate spun unii, în timp ce alții folosesc formula ”capturate de de PAS”. Ulterior, partidul condus de Maia Sandu, a devenit partid de stat. Șovinismul, extremismul, antiunionismul și alte mișcări sociale tulburătoare au reapărut în Moldova. În cele din urmă, tronul prezidențial i-a fost oferit Maiei Sandu. Dumnezeule, ce oroare!
Igor Dodon a venit fără pungă la discuțiile cu decidenții
In discțiile dintre Kozak și Igor Dodon, soluția propusă de boss-ul PSRM și agreată a fost crearea unei majorități temporare cu Blocul ACUM.
În cadrul întrevederii cu reprezentanții Blocului ACUM, Andrei Năstase și Maia Sandu ce a avut loc la sediul Parlamentului, Kozak le-a propus liderilor pro-europeni un pact tehnic de coaliție cu socialiștii. Este vorba despre aceeași varianta ce fusese deja discutată sau negociată cu Dodon.
Federalizarea Moldovei propusă de un partener nesigur
De cealaltă parte, Plahotniuc a încercat să negocieze o coaliție cu PSRM, dar, unele voci susțin că această coaliție ar fi posibilă, făra să fie implicat ca factor decizional în viitor Igor Dodon.
Alți comentatori din sfera publică ssuțin că Plahotniuc i-a propus drept bonus lui Kozak un plan secret de federalizare a Moldovei.
Kozak ar fi respins oferta, considerându-l pe Plahotniuc un partener nesigur.
În presă au apărut si deja cunoscutele imagini video de la filmările unei întâlniri ce a avut loc la sediul PDM între Plahoniuc și Dodon, discutând despre bani de la Moscova și federalizare.
Maia Sandu este PRODUSUL 100% al lui Igor Dodon
Președinte al țării, în iunie 2019, Igor Dodon a semnat decretul prin care o desemna pe Maia Sandu în funcția de Prim-ministru.
Alternativa europeană Acțiune și Solidaritate
Decizia a survenit în urma unei alianțe temporare și tactice între blocul ACUM și PSRM pentru a îndepărta regimul controlat de Vlad Plahotniuc. Ce a urmat?
Prin adoptarea strategiei de consolidare a puterii ca pol unic de opoziție, Igor Dodon a generat un efect de bumerang politic. Retorica, acțiunile și modul său de guvernare au oferit Maiei Sandu și Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) trambulina ideală pentru a se impune în spațiul public.
PAS s-a putut defini ca o alternativă directă, proeuropeană și ca principal promotor al luptei anticorupție.
Consecințele acestui joc politic murdar au dus la prăbușirea controlată a socialiștilor și la preluarea completă a puterii de către tabăra pro-europeană. Ce a urmat?
Maia Sandu și marșul triumfal spre puterea absolută
Victoria Maiei Sandu la alegerile prezidențiale din noiembrie 2020 a fost marcată de izolarea politică accentuată a lui Igor Dodon, a cărui retorică anti-reformă și scandaluri de corupție asociate au mobilizat masiv electoratul nehotărât și diaspora.
Cursul evenimentelor a fost terenul propice pentru o transformare veritabilă și sancțiune la vot, în cadrul căreia Maia Sandu a câștigat scrutinul prezidențial în turul al doilea cu un scor categoric de peste 57%, metamorfozând victoria sa într-un vot de blam total adus modului de guvernare al PSRM.
Retragerea subită a candidatei majorității a deschis calea pentru faza a treia a planului: execuția instantanee prin „Capcana Grosu”. Speculând la maximum vidul de candidatură apărut pe neașteptate, Maia Sandu a reacționat în doar câteva minute de la postarea de pe Facebook a Marianei Durleșteanu și l-a desemnat imediat pe Igor Grosu, pe atunci președinte interimar al PAS, pentru funcția de premier.
Prin această mutare-fulger, majoritatea PSRM-Șor s-a trezit prinsă într-o dilemă politică fatală. Dacă deputații îl votau pe Grosu, echipa PAS prelua controlul total asupra Guvernului; dacă alegeau să nu îl voteze, se îndeplinea automat cea de-a doua condiție constituțională necesară pentru dizolvarea Legislativului.
Deznodământul s-a produs la 25 martie 2021, când deputații PSRM și cei ai Partidului Șor au ales să părăsească demonstrativ sala de ședințe a Parlamentului. Lipsa de cvorum a dus la eșecul instantaneu al ședinței, un boicot pe care Curtea Constituțională l-a asimilat legal, în cele din urmă, cu o a doua tentativă eșuată de învestire a unui executiv.
Maia Sandu și șarlatania cu CCR
Bătălia finală s-a mutat la Curtea Constituțională, unde echipa juridică a președinției a atacat pe două fronturi strategice, dând deznodământul de șah-mat. La 15 aprilie 2021, Curtea Constituțională a examinat sesizarea Maiei Sandu și a emis un aviz istoric, confirmând pe cale legală eșuarea celor două tentative de învestire și constatând existența circumstanțelor clare de dizolvare a Parlamentului. Singura barieră rămasă în picioare era starea de urgență, însă lovitura finală a fost aplicată pe 28 aprilie 2021, când Curtea Constituțională a declarat neconstituțională hotărârea Parlamentului privind instituirea acesteia.
Cum a început totul: Criza constituțională și bătălia pentru putere
Înalta Curte a taxat dur caracterul abuziv al deciziei deputaților, demonstrând că starea de urgență fusese declarată fără un plan concret de măsuri sanitare, ci exclusiv cu scopul de a bloca dizolvarea Legislativului.
La doar câteva ore după acest verdict, scutul juridic al socialiștilor s-a prăbușit definitiv. Maia Sandu a apărut într-un briefing de presă fulger în care a anunțat semnarea decretului de dizolvare și fixarea alegerilor anticipate pentru data de 11 iulie 2021, moment în care Parlamentul PSRM-Șor a fost executat politic cu propriile sale arme constituționale.
Decizia Curții Constituționale din 15 aprilie 2021 a declanșat o resetare politică totală în Republica Moldova. După ce Curtea a anulat starea de urgență care blocase inițial dizolvarea legislativului, președinta Maia Sandu a semnat decretul de dizolvare la 28 aprilie 2021 și a stabilit alegerile anticipate pentru data de 11 iulie 2021.
A urmat o campanie electorală extrem de polarizată și marcată de confruntări geopolitice dure. Pe de o parte, Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) a promovat o agendă axată pe integrare europeană și combaterea corupției. Pe de altă parte, socialiștii lui Igor Dodon s-au aliat cu comuniștii lui Vladimir Voronin (BCS) într-un bloc electoral cu discurs pro-rus, în timp ce Partidul Șor a mizat pe populism și pe rețeaua sa de magazine sociale.
Toți pentru unul PSRM pentru PAS
Scrutinul din 11 iulie 2021 a adus o victorie istorică pentru PAS, care a obținut 52,80% din voturi și 63 de mandate din cele 101, devenind primul partid pro-european de dreapta care preia singur majoritatea absolută. Blocul Comuniștilor și Socialiștilor a obținut doar 32 de mandate, iar Partidul Șor a intrat la limită cu 6 deputați.
Această reconfigurare s-a finalizat în august 2021 prin învestirea Guvernului condus de Natalia Gavrilița.
Cu un control total asupra Președinției, Parlamentului și Guvernului, noua putere a demarat imediat curățarea instituțiilor publice de funcționarii loiali fostului regim.
Vineri, 7 iunie 2019, a marcat un blocaj instituțional critic, la împlinirea a trei luni de la validarea alegerilor și după eșuarea negocierilor dintre PSRM și Blocul ACUM. Curtea Constituțională, controlată de PDM, a emis o hotărâre-fulger prin care a stabilit arbitrar că termenul limită pentru formarea Guvernului expiră la miezul nopții, contrar calculului partidelor care vizau data de 9 iunie.
Sâmbătă, 8 iunie 2019, a devenit ziua celor două guverne, declanșată de o alianță de conjunctură între deputații ACUM și PSRM, adunați de urgență în Parlament în ciuda deciziei Curții Constituționale. Deoarece angajații tehnici loiali PDM deconectaseră energia electrică și sistemul de sonorizare, deputații au ținut o ședință istorică pe întuneric, folosind telefoanele mobile și megafoanele. În cadrul acestui plen nocturn, Zinaida Greceanîi a fost aleasă președinte al Parlamentului, iar Maia Sandu a fost votată în funcția de Prim-ministru, Igor Dodon semnând imediat decretul de numire a noului Guvern. Reacția a fost instantanee: chiar în timp ce miniștrii depuneau jurământul, Curtea Constituțională s-a întrunit de urgență și a declarat toate deciziile Parlamentului și decretele lui Dodon ca fiind total ilegale și neconstituționale.
Duminică, 9 iunie 2019, criza a culminat cu o adevărată lovitură de stat instituțională, declanșată de refuzul categoric al Partidului Democrat de a ceda controlul instituțiilor statului și de blocarea accesului noului Guvern în clădirile oficiale. La indicațiile directe ale liderilor democrați, Curtea Constituțională de atunci a acționat fulgerător, declarând complet ilegal noul executiv format de blocul ACUM și PSRM. Într-o mișcare juridică extremă, magistrații l-au suspendat temporar pe președintele Igor Dodon pentru refuzul său de a dizolva legislativul. În aceeași zi, Curtea l-a numit imediat pe Pavel Filip în funcția de președinte interimar al țării, iar acesta, în noua sa calitate inventată de magistrați, a semnat pe loc decretul pentru dizolvarea forțată a Parlamentului și organizarea de alegeri anticipate.
Două guverne au funcționat simultan
Timp de câteva zile de maximă tensiune, Moldova a avut în paralel două guverne care își disputau legitimitatea. Situația critică s-a deblocat doar după apariția unui consens geopolitic extrem de rar în istoria modernă: Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii și Federația Rusă au recunoscut oficial legitimitatea Guvernului condus de Maia Sandu. În fața acestei presiuni diplomatice internaționale totale, PDM a cedat presiunilor, a acceptat să treacă în opoziție, iar liderul său oligarh, Vlad Plahotniuc, a părăsit de urgență țara.
Imediat după semnarea acestui decret considerat ilegal de o parte a societății civile, tensiunile au explodat pe străzi, culminând cu un protest organizat de susținătorii PDM la clădirea Președinției, unde aceștia au recurs la gestul simbolic de a arunca cinci curcani vii peste gard pentru a-l umili pe Igor Dodon. Între 10 și 13 iunie, Republica Moldova s-a aflat într-un blocaj total din cauza dualității puterii: Guvernul Filip controla fizic ministerele cu ajutorul cordoanelor de poliție, în timp ce legitimul Guvern Sandu își desfășura activitatea baricadat în clădirea Parlamentului.
Situația de criză s-a deblocat rapid datorită unei intervenții diplomatice comune extrem de rare în istoria modernă, în care ambasadorii Statelor Unite, Uniunii Europene și Federației Ruse s-au prezentat personal la Parlament pentru a recunoaște oficial Guvernul condus de Maia Sandu. Abandonat de marile puteri și lăsat fără pârghii externe, Partidul Democrat a fost silit să capituleze vineri, 14 iunie, când Pavel Filip a anunțat oficial retragerea executivului său în opoziție.
Conștient că a pierdut controlul asupra statului, oligarhul Vlad Plahotniuc a părăsit de urgență țara în aceeași seară, cu mașina prin regiunea transnistreană spre Odesa. A doua zi, pe 15 iunie, judecătorii Curții Constituționale s-au întrunit din nou, au anulat absolut toate deciziile abuzive luate în perioada 7-9 iunie, au recunoscut deplina legalitate a Guvernului Sandu și au demisionat ulterior în bloc.
Pungașul Dodon: Moldova pângărită cu un zâmbet plin de sarcasmul idiotului
Cel supranumit „bani în pungă” (Kuliok), Igor Dodon, este eminența cu creier de șnapan ce a început deja să pută a ouă de curcă clocite.
„Regina” și „Bani în pungă” doi șnapani de cursă lungă
Avid de faimă și putere, el a aplicat o metodică specifică unor pungași de buzunar care fură portofelele prin mijloacele de transport, fiind un inițiat în arta furtișagurilor de buzunar.
Ce a făcut, practic, boss-ul PSRM cu ten smolit și obosit de trecerea vremurilor? Cronologic, în primă fază, Igor Dodon a semnat Decretul prin care a numit-o pe Maia Sandu în funcția de premier al Republicii Moldova. Mai exact, fostul președinte Igor Dodon a semnat decretul de desemnare a Maiei Sandu în funcția de Prim-ministru al Republicii Moldova la data de 8 iunie 2019.
Precum un veritabil jucător de barbut (jargon: joc ilegal și popular cu două zaruri, practicat adesea în anumite medii sociale restrânse, pe stradă sau în grupuri infracționale), Dodon a acționat ca aliat din umbră al Maiei Sandu. La scurt timp după blocajul politic din februarie 2019, Dodon a preablagoslovit o alianță de conjuncură PSRM-Blocul ACUM. Scopul – spun vocile critice: mârșav al barbugiului -, a fost a fost acela de a înlătura regimul controlat de liderul Partidului Democrat, Vlad Plahotniuc.
In data de 8 iunie 2019 în cadrul unei ședințe parlamentare desfășurate pe întuneric și în condiții de criză majoră, deputații ACUM și PSRM au semnat un acord temporar de cooperare politică și „dezoligarhizare” a țării.
În aceeași zi, Maia Sandu a fost votată în funcția de Prim-ministru, iar Igor Dodon a semnat decretul oficial de numire a noului Executiv.
Precum o adevărată curviștină politică, cel numit, cu o constantă repetiție, „bani în pungă” – în timp ce alții nuanțează eticheta folosind direct termenul de pungaș –, Igor Dodon a reușit o mișcare de culise extrem de cinică: în primă fază, l-a anihilat complet pe Vlad Plahotniuc.
Voturile din Transnistria la scrutinul din 2020: HoPA! Ce-ai făcut Dodoane?
Alo! Ce-ai făcut Dodoane? Din nou ești „Tot cu bani în pungă?” Audiența are întrebări, dar Președintele NU Răspunde? Dodoane ai luat-o pe urmele bunui tău prieten Dorin Chirtoacă? Numa Prostănacul refuza să răspundă!
Pe chat și pe rețele au apărut deja întrebări: In Transnistria, Dodon a dus bani cu punga sau cu sacul, celor care trebuiau să o voteze pe Maia Sandu?
Pentru o corectă înțelegere a contextului, merită să facem un scurt exercițiu de memorie — un veritabil „remember the time”. În timpul scrutinului prezidențial din 2020, care a marcat primul mandat al Maiei Sandu, spațiul public a fost trecător invadat de imagini video ce au circulat intens, care există și acum, fiind arhivate cu succes. Cadrele filmate surprindeau grupuri de persoane din stânga Nistrului, aflate pe teritoriul din Transnistria în plin proces electoral. Deși acești electori erau susținători de facto ai PSRM, ei apăreau deja instruiți să își dea votul pentru Maia Sandu. Tranzacția a fost simplă: acele voturi au fost plătite, confirmând o metodă de culise devenită clasică în Moldova.
„HoPA! Ce-ai făcut Dodoane?” – ar exclama și partenerii de zaruri, într-o umbră de lumină ce se întrezărește în timpul unei partide de barbut din care ies flăcări la propriu, având în vedere sumele uriașe necesare pentru mobilizarea susținătorilor din tabăra PSRM. Din fundal, vocile răutăcioase ar arunca o întrebare firească: „Tot cu bani în pungă?”. Concluzia acestei manevre este simplă și brutală: mai pe scurt, Dodon a vârât voturile socialiștilor exact în urnele ce aveau să fie câștigătoare pentru Maia Sandu. HoPAAA! Ce-ai făcut Dodoane?
Metodica duplicitară a pungașului: Cum a mimat Dodon alianța cu Șor pentru a-și devora propriul partener de conjunctură
În laboratoarele obscure ale politicii de la Chișinău, Igor Dodon și-a rafinat constant stilul de șarlatan de colț de stradă, aplicând strategii de o perfidie fără margini. Cea mai recentă și cinică mutare din palmaresul său de culise pare să fie tocmai construcția unei alianțe de fațadă cu un alt politician supus represariilor, care a părăsit Moldova, Ilan Șor.
O prietenie toxică și pur conjuncturală, născută nu din afinități doctrinare, ci din instinctul brutal de supraviețuire al boss-ului PSRM, care a mimat parteneriatul cu un singur scop ascuns: distrugerea și canibalizarea politică a lui Șor.
Asemenea unei curviștine politice care își trădează aliații înainte ca cerneala de pe acorduri să se usuce, Dodon a intrat în acest joc periculos cu zâmbetul său plin de sarcasmul idiotului inițiat în arta furtișagurilor. Pentru public și pentru finanțatori, Dodon mima un front comun, dar în realitate, eminența cu creier de șnapan calcula cu sânge rece cum să folosească resursele uriașe ale lui Șor pentru ca, în final, să-i dea lovitura de grație.
Planul diabolic a fost simplu: Dodon i-a aspirat lui Șor logistica, rețelele de activiști și electoratul radicalizat, lăsându-l pe acesta să încaseze toate loviturile juridice, sancțiunile internaționale și prigoana instituțiilor statului. În timp ce structurile lui Șor erau decapitate și scoase în afara legii, hoțomanul de la PSRM stătea la pândă, gata să preia pe gratis masele de manevră rămase fără lider.
Practic, Dodon l-a îmbrățișat pe Șor doar pentru a-l strânge de gât mai eficient, anihilându-și rivalul pe eșichierul de stânga prin aceeași metodică de pungaș de buzunar care fură portofelele în timp ce se preface că îți oferă sprijin în transportul public.
Și hop-țop! Maia Sandu din Risipeni a și sărit dezmățată direct pe trambulina politică pusă la dispoziție, cu atâta generozitate culisantă, de aliatul său secret, Igor Dodon. Într-o ironie absolută a sorții, același Igor Dodon a generat un efect de bumerang politic devastator pentru propria tabără: retorica sa agresivă, acțiunile pripite și modul defectuos de guvernare au oferit Maiei Sandu și Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) trambulina ideală pentru a se impune magistral în spațiul public.
Prin acest mecanism, PAS a reușit să se definească rapid în ochii electoratului ca o alternativă directă, curat proeuropeană și ca principal promotor neînduplecat al luptei anticorupție.
Să nu ne ascundem după cuvinte! Regina Moldovei și a întregului Occident, superba femeie nenaturală și parțial mutilată estetic în goana după o înfrumusețare rapidă – cea care, în mod bizar, nu a reușit încă să obțină mult râvnitul Premiu Pulitzer pentru pace și prietenie eternă cu SUA și cancelariile vestice –, neasemuita Maia Sandu, rămâne adevărata protagonistă din opera integrală a scenariilor regizate de Igor Dodon.
Barbutul politic al unui demon cu mască de salvator: Cum a jucat Dodon propria țară la masa trădării
Jocul de barbut politic nu s-a oprit la scrutinul prezidențial; el a devenit pilonul pe care s-a clădit întreaga arhitectură a puterii de la Chișinău.
Sperietoarea Maiei Sandu pentru electorat a fost Igor Dodon
Dincolo de ecranele televizoarelor, unde se desfășoară un război geopolitic de fațadă între Est și Vest, realitatea din teren ne arată o simbioză perfectă: Maia Sandu a avut nevoie de un sperietoare perfectă pentru a-și menține electoratul mobilizat, iar Igor Dodon s-a oferit bucuros să joace acest rol de „băiat rău”, încasându-și dividendele de supraviețuire politică.
Efectul era cel scontat: panica electoratului, care străpuns de frică fugea panicat înapoi în brațele Maiei Sandu, privită artificial ca „răul cel mai mic”.
Crizele economice și sociale care ar fi trebuit, în mod normal, să măture actuala putere deveneau, prin complicitatea perfidă a acestui pungaș de buzunar, combustibilul perfect pentru menținerea status-quo-ului. Dodon nu a fost niciodată o opoziție reală, ci doar un instrument de control și un generator de oxigen politic pentru regim, transformând suferința Moldovei într-o simplă partidă de barbut personală.
Hoțomanul cu zâmbet plin de sarcasm a înțeles că pentru a nu ajunge la coșul de gunoi al istoriei — sau direct la pușcărie pentru celebrul „Kuliok” — trebuie să rămână util ca piesă de schimb în scenariul „răului cel mai mic”.
Mai mult, această alianță din umbră s-a extins și în încercarea disperată de a devora și neutraliza alți actori de pe eșichierul politic. Mânat de un egoism feroce și avid de faimă, cel supranumit „bani în pungă” a mimat parteneriate de stânga doar pentru a-și sabota potențialii rivali care i-ar fi putut fura monopolul opoziției.
Prin această strategie duplicitară, Dodon a curățat practic terenul pentru PAS, asigurându-se că pe eșichierul politic nu crește nicio altă forță capabilă să amenințe poziția Maiei Sandu. Astfel, prin complicitatea sa tăcută și mișcările de pungaș de buzunar, el a continuat să alimenteze trambulina politică a puterii, transformând întreaga Moldovă într-o scenă a propriului teatru de marionete.
Strategia fricii și mecanismul panicii economice
Această veritabilă strategie a fricii, orchestrată cu cinism de Igor Dodon prin exploatarea directă a crizelor economice sufocante, a funcționat ca cel mai eficient vector de manipulare în masă. Scopul regiei a fost clar: să semene panică și să împingă forțat electoratul indecis în brațele Maiei Sandu, transformând disperarea socială într-o armă politică cu dublu tăiș.
Fără să ofere soluții reale în fața inflației galopante și a tarifelor asfixiante care aduceau populația în pragul sărăciei extreme, liderul PSRM a speculat politic mizeria oamenilor pentru a lansa exclusiv mesaje geopolitice radicale, stridente și agresive. Prin discursurile sale voit pro-ruse și prin amenințările repetate cu izolarea totală a țării, Dodon a generat o panică generalizată în rândul electoratului moderat și de mijloc.
Speriați de spectrul sumbru al revenirii la un regim oligarhic sau de colapsul definitiv al relațiilor cu Occidentul, cetățenii deznădăjduiți au fugit panicați spre Maia Sandu, privită în acel context nu ca o salvatoare providențială, ci ca singurul scut de protecție în fața amenințării ruse mimate de Dodon – o simbioză perfidă dintre putere și opoziția de fațadă ce s-a bazat pe o sincronizare perfectă de culise.
Exact în momentele critice în care guvernarea PAS se clătina periculos sub presiunea uriașă a facturilor astronomice, aparițiile publice isterice și atent programate ale lui Dodon mutau instantaneu atenția publică de la incompetența administrativă spre un război identitar steril.
Strategia fricii a fragmentat și a anihilat protestele sociale altfel legitime. Oamenii simpli, care voiau să iasă în stradă din cauza foamei și a neajunsurilor, au fost blocați și descurajați, temându-se pe bună dreptate să nu fie asociați cu agenda toxică și compromisă a pungașului de la PSRM.
Maia Sandu protejată de Dodon l-a înlocuit pe Șor cu Vasile Costiuc
În cadrul acelei scheme mizerabile de redistribuire și fragmentare din toamna anului 2025, în timp ce rețelele lui Șor erau complet decapitate și scoase din joc, mașinăria cinică a PSRM a direcționat din umbră voturile propriului electorat trădat și vândut către o nouă marionetă utilă sistemului.
Vidul artificial, creat pe eșichierul opoziției prin aranjamente de culise, l-a catapultat direct în Parlament pe clovnul politic Vasile Costiuc și al său obscur Partid „Democrația Acasă”. Deși inițial această formațiune de buzunar nu era creditată cu absolut nicio șansă în sondajele clasice, fiind tratată ca un avort politic, Costiuc a produs marea surpriză a scrutinului exclusiv prin voturile livrate clandestin, ca o pomană toxică, din culisele trădării socialiștilor.
Rolul acestui arlechin ordinar a devenit imediat strigător la cer în noua configurație legislativă: o simplă supapă de zgomot steril, un generator de scandaluri controlate și regizate, menit special să abată atenția publică de la incompetența crasă și falimentul guvernării PAS.
Simbioza grețoasă a trădării s-a oficializat definitiv în primăvara următoare: în perioada 1–5 aprilie 2026, suspiciunile unei complicități totale și mizerabile au fost confirmate penal după ce Igor Dodon, Bogdan Țîrdea și clovnul Vasile Costiuc s-au afișat nerușinați, strâns uniți, într-o vizită oficială la Tbilisi, acționând ca un front consolidat și obedient în fața camerelor de luat vederi.
Din această ecuație de tip mafiot (cum ar spune Băsescu!), Șor a fost complet îngropat, lichidat și lăsat la cheremul justiției televizate, în timp ce Maia Sandu a primit cadou de la pungașul Dodon opoziția perfectă: una extrem de zgomotoasă, dar complet inofensivă, sterilă și total controlabilă prin intermediul unui bufon de curte.
Complicitatea sinistră a unui magraon pe numele său de băiețan Dodon – cum îl strigă opozanții exasperați de duplicitatea sa –, demonstrează cu vârf și îndesat că nu a reprezentat niciodată o opoziție reală, ci a fost doar un generator mizerabil de oxigen politic, o slugarnică anexă de curte menită să țină la aparate agonizantul regim PAS. Cu un cinism demn de un șarlatan de colț de stradă, el a transformat durerea și deznădejdea unei Moldove pângărite într-o simplă marfă de schimb pentru propriul său profit obscen.
Cu un sânge rece de o ticăloșie rară, acest combinator de joasă speță a transformat fără scrupule suferința profundă a unei Moldove pângărite, jefuite și îngenuncheate, într-o monedă de schimb pentru propriul său profit obscen, stors din culisele puterii.
Post-instalarea Executivului Gavrilița în august 2021, parcursul politico-instituțional al Republicii Moldova a fost marcat de fenomene de policriză sistemică, reconfigurări de securitate națională și o accelerare fără precedent a procesului de integrare europeană și aliniere la acquis-ul comunitar.
Maia Sandu și Dodon au cântat la unison
Din punct de vedere macroeconomic și geoeconomic, noul cabinet s-a confruntat imediat cu un șoc de ofertă pe piața energetică, generat de renegocierea asimetrică a contractelor de livrare de către concernul Gazprom.
A urmat de declanșarea conflictului armat de intensitate ridicată din Ucraina, în februarie 2022, care a generat externalități negative majore: un aflux masiv de solicitanți de azil raportat la PIB și o amplificare a războiului hibrid, manifestat prin campanii de dezinformare, atacuri cibernetice și tactici de subversiune politică.
In plan diplomatic, autoritățile de la Chișinău au valorificat oportunitatea geopolitică, depunând cererea oficială de aderare la Uniunea Europeană, fapt ce a culminat cu acordarea de către Consiliul European a statutului de țară candidată la 23 iunie 2022.
Pe plan intern, s-a înregistrat o accentuare a riscurilor de stabilitate politică. Inflația record, alimentată de criza energetică globală, a fost instrumentalizată de formațiuni politice de opoziție, în special de Partidul Șor, care a orchestrat acțiuni de protest de masă cu un grad ridicat de disrupție publică. Investigațiile judiciare au relevat utilizarea de fonduri financiare ilicite cu trasabilitate externă (finanțare ilegală a partidelor politice!).
Pentru a recalibra arhitectura de securitate și a eficientiza managementul crizelor, în februarie 2023 s-a produs o remansare guvernamentală, mandatul de prim-ministru fiind preluat de Dorin Recean.
Falimentul energetic, parcurgerea etapelor pentru instaurarea statului de drept și preluarea forțată a MAI în scopuri personale și de grup, au fost părți componente ale schemei prin care duetul Sandu – Dodon a amanetat Moldova.
Instalarea Guvernului PAS în august 2021 a marcat începutul unui declin accelerat pentru independența instituțională a Republicii Moldova.
Sub paravanul unui parcurs european utilizat ca scut diplomatic, țara a fost trecută forțat printr-o tranziție brutală: de la un colaps economic și energetic controlat, la un veritabil stat polițienesc, administrat prin decrete de urgență și epurări politice executate în beneficiul unui cartel format din puterea de la Chișinău și opoziția socialistă complice.
Traseul distrugerii a început în toamna anului 2021, când noul cabinet s-a dovedit complet incapabil să gestioneze renegocierea contractelor cu Gazprom. Această asimetrie contractuală și eșecul negocierilor au provocat un șoc de ofertă violent pe piața energetică.
Pentru a masca incompetența macroeconomică ce a dus la facturi de nesuportat, regimul Sandu a transformat „starea de urgență” dintr-o măsură temporară într-un instrument permanent de guvernare. Prin intermediul Comisiei pentru Situații Excepționale, puterea de la Chișinău a ocolit sistematic Parlamentul și a legiferat abuziv, în timp ce prețurile la gaze și utilități au explodat, aruncând populația în sărăcie lucie și generând o inflație record care a măcinat puterea de cumpărare a cetățenilor.
Sub pretextul diversificării energetice și în numele unei pretinse „solidarități” occidentale, țara a fost legată de credite externe extrem de costisitoare și de achiziții netransparente de pe piața spot, amanetând resursele naționale și îndatorând generații întregi de moldoveni.
Noua administrație a implementat măsuri stringente de protecție constituțională; în iunie 2023, printr-o decizie istorică de control de constituționalitate, Curtea Constituțională a declarat neconstituțional Partidul Șor, dispunând dizolvarea și lichidarea juridică a acestuia în baza Articolului 41 din Constituție.
Decizia din iunie 2023 de scoatere în afara legii a Partidului Șor a reprezentat, în realitate, apogeul unui parteneriat toxic și nedeclarat între Maia Sandu și Igor Dodon, doi rivali de fațadă care și-au unit interesele pentru a-și securiza monopolul pe scena politică din Republica Moldova.
Sub pretextul „protecției constituționale”, administrația Sandu a transformat Curtea Constituțională într-un instrument de execuție la comandă, creând un precedent periculos pentru democrație.
Decizia de eliminare totală a lui Șor din viața publică și politică a Republicii Moldova și ulterior condamnarea sa la 15 ani de închisoare, este considerată o manevră disperată de eliminare a concurenței electorale, care a servit de minune și blocului condus de Dodon.
Acesta pierdea masiv teren în fața platformei populiste a lui Ilan Șor, deconspirând astfel un veritabil cartel politic dornic să își conserve puterea cu orice preț.
Maia Sandu și Igor Dodon: Parteneri pentru eliminarea juridică a Partidului Șor
Consolidarea acestor reforme structurale și instituționale a fost validată în decembrie 2023 prin decizia Consiliului European de deschidere oficială a negocierilor de aderare. Acest ciclu de tranziție de la un regim politic hibrid la unul consolidat pro-european s-a reconfirmat prin obținerea unui nou mandat de către președintele în exercițiu și prin ratificarea prin referendum constituțional a vectorului de integrare europeană, asigurând o reconfigurare de durată a cadrului normativ și a legislativului de la Chișinău.
Dodon și justiția Maiei Sandu au uneltit condamnarea lui Ilan Șor
Eliminarea juridică a Partidului Șor în iunie 2023 a scos la iveală un parteneriat cinic și nedeclarat între președinta Maia Sandu și liderul socialist Igor Dodon, doi rivali de fațadă uniți de frica în fața ascensiunii rapide a unei a treia forțe politice.
Manevra a servit perfect și intereselor ascunse ale lui Igor Dodon; amenințat direct de pierderea electoratului de stânga, liderul socialist a ales o complicitate pasivă, susținând tacit radierea rivalului său politic direct pentru a-și conserva propria relevanță.
Confruntată cu eșecuri guvernamentale majore, un val sufocant de inflație și o criză energetică profundă, administrația Sandu a transformat Curtea Constituțională într-un instrument de execuție la comandă, folosind un pretext de securitate națională pentru a devia atenția publicului de la colapsul economic.
Prin aplicarea abuzivă a Articolului 41 din Constituție, acest veritabil cartel politic a creat un precedent dictatorial periculos, preferând o pedeapsă colectivă și anularea votului legitim a sute de mii de cetățeni în locul sancționării punctuale a persoanelor vizate. Subordonarea totală a Înaltei Curți nu a reprezentat un triumf al statului de drept, ci legalizarea unei ghilotine juridice menite să asigure un monopol bipolar pe scena politică din Republica Moldova.
In final, acțiunea orchestrată de regimul Sandu, cu sprijinul din umbră al lui Dodon, a mutilat definitiv pluralismul politic și a instaurat un climat de intimidare, transformând eliminarea opoziției într-un act pur de epurare politică.
Maia Sandu și Cicciolina au avut o ascensiune meteorică
Maia Sandu este matroana bordelului politic moldovenesc, finanțat și impus de parteneri din SUA și UE.
Inepuizabila balerină politică ce afișează un dans agresiv, nuanțat de paranoia, Maia Sandu se antrenează sub egida boss-ilor săi încă din anii 1990.
Maia Sandu, o fată cu mișcări bruște sau gesturi necontrolate, tipice paranoiei și cu o siluetă care seamănă cu deputata Ilona Staller Cicciolina, a fost promovată extrem de rapid în cercurile puterii de la Chișinău.
Cicciolina s-a bucurat și ea de o ascensiune meteorică, trecând de la modelling la spionaj, apoi la pornografie și politică, iar cu ușurința unei concubine de palat, a ajuns în parlamentul din Italia.
Maia Sandu nu este singura figură politică ce este aprig combătută de voci necontrolate dar impusă forțat de partenerii politici americano-occidentali în bordelul politic de la Chișinău.
Rivala ei, Cicciolina, colegă de generație cu Maia Sandu, a ascensionat și ea în politica din peninsulă.
Rivalitatea dintre Maia Sandu și Ilona Staller Cicciolina este definită de faptul că oricare dintre aceste două tinere inocente ar fi putut deveni un fel de Maria Tereza a Europei (deși nu știm ce rasă este calul!): prima a primit Ordinul European pentru Merit în cadrul unei ceremonii oficiale desfășurate pe 19 mai 2026, la Strasbourg, în timp ce cea de-a doua a obținut un succes imens în 1987, când a fost aleasă în Camera Deputaților din Italia pe lista Partidului Radical, primind 20.000 de voturi și devenind a doua cea mai populară din partid după liderul său, Marco Pannella.
La doi ani după ce a fost aleasă ca parlamentar în Italia, a încercat să se mute la Bruxelles.
Cicciolina a candidat pentru Verzi (Verdi Verdi) la alegerile pentru Parlamentul European din 1989.
Deși campania sa a fost larg mediatizată în întreaga Europă și a atras zeci de mii de voturi de protest, partidul nu a depășit pragul electoral necesar și, prin urmare, nu a reușit să obțină un loc în Parlamentul European.
În final, trebuie să găsim răspunsul la o întrebare: Suspectă de paranoia, Maia Sandu va avea aceeași soartă cu Ciocciolina?
WE ARE NOVASTORIES.NEWS: The Leader in True News Stories
Pamflet. Conține texte cu caracter satiric, inclusiv date și evenimente reale, relatări, opinii și texte ce pot avea o încărcătură verbală violentă, sarcasm sau ironie extremă.
WE ARE NovaStories.news – Next article: Final Act for the European Union: Ideological, Political, Demographic Failure and Human Capital Deficit
Articol de creație intelectuală, texte și opinii de autor.