Într-un Occident unde orbirea intelectuală este statuată ca axiomă juridică, unde arhitectura legislativă este configurată de non-valori umane, se profilează iminența ca o figură frenetică, tributară unei arii comportamentale demonice și cu clare accente paranoide, Maia Sandu, să fie oricând desemnată pentru acordarea înaltei distincții a Premiului Pulitzer.
May 26, 2026, Nova Stories News | Pamflet | Analiză Critică
Ambuscadă la CURTEA REGALĂ: Scena parlamentului a fost blocată de BUFONUL ambulant Vasile Costiuc și PARTENERII
Iluzionista Maia Sandu nu a reușit să obțină o nominalizare la Premiul Pulitzer pentru munca sa în domeniul păcii și prieteniei cu Uniunea Europeană, dar a câștigat Premiul GLOBSEC în Republica Cehă.
Într-o realitate paralelă, în Moldova, majordomul Maiei Sandu, Vasile Costiuc, a blocat tribuna parlamentară în semn de protest după ce o maimuță cu nasul mofetic, Igor Grosu, ar fi dezactivat microfoanele colegilor săi. Ura! Ura! Vasile Costiuc, majordomul de la Curtea Regală, unde domnește frenetica Maia Sandu, a demascat întreaga bandă care o întronase pe femeia sălbatică din Risipeni.
Usatîi, cunoscut de unii drept „Balabolul” și de alții drept „Bicul Bălții” (în română: Boul Bălții), a participat și el la protestul parlamentar, fără să știe că în orașele moldovenești circulau zvonuri că cei mai notorii ticăloși îl numeau pe Renato „голубой” în ceea ce privește preferințele extrasenzorial-erotice.
Și insațiabilul cu ten smolit și brăzdat de intemperii, Igor Dodon, a fost prezent în ambuscadă la tribuna parlamentară – cu un zâmbet batjocoritor, Dodon s-a amuzat de acest spectacol grotesc, în care o tentă de prostie emanată de mai mulți idioți emitenți din jurul său era perceptibilă vizual și verbal.
Maia Sandu pe scena din Cehia: fără PULITZER în brațe, dar a primit un GLOBSEC
A fost dezmăț cu Maia și Mesola pe scenă în Republica Cehă; Cele două femei au primit premiul GLOBSEC, iar întreaga audiență a aplaudat frenetic, strigând: „Ura, ura pentru Mui* și Metsula!”
Aplauze în grup la Strasbourg. Două dive ale frumuseții nenaturale, catalogate drept specii pe cale de dispariție, au fost ținute în palme de aplaudacii de serviciu. Și atmosfera din Cetatea Sodomei și Gomorei a fost una asemănătoare, chiar înainte de a fi mistuită de flăcări – „Domnul a plouat peste Sodoma și Gomora pucioasă și foc din cer”. Maia Sandu și Roberta Metsola s-au aflat în centrul atenției într-un spectacol ce a avut drept public-țintă o audiență globală.
Maia Sandu și Roberta Metsola au fost declarate, în cadrul reuniunii de la Strasbourg, drept două zeițe ale frumuseții. Prima este descrisă ca fiind modificată estetic, deși în curând îi va fi disponibil un loc special utilat — cu cămașă de forță pentru a fi evitată evadarea! — într-un azil privat de bătrâni. Cea de-a doua are numele predeterminat de Mesola, sau Metsula, așa cum spun oratorii nepăsători când sunt beți.
Cristian Rizea o definește drept CURVA de la Fălești și protectoarea narcotraficanților
Fostul deputat al Parlamentului român Cristian Rizea nu a ezitat să o critice, folosind un limbaj dur, uneori obscen, în mai multe transmisiuni în direct online. Rizea a numit-o pe Maia Sandu drept o curvă din Fălești și o patronă a traficanților de droguri din Chișinău – și chiar a dezvăluit pentru prima dată că Maia Sandu a avut o relație romantică cu unul dintre liderii lumii interlope criminale și organizatorul traficului de droguri.
Epopeea CURVIEI: Dodon a pus-o pe Sandu pe tron, iar Maia l-a eliberat pe Vlad Filat
Coincidența cronologică este izbitoare: în exact aceeași zi de 12 noiembrie 2019 când Guvernul condus de Maia Sandu era demis în Parlament, la Judecătoria Chișinău (Sediul Ciocana) era înregistrat demersul oficial pentru eliberarea condiționată a lui Vlad Filat.
Cel care o adusese anterior pe Maia Sandu în PLDM — cu sau fără acte formale de adeziune — și o propulsase direct în fotoliul de ministru al Educației în 2012, imediat după aterizarea ei din SUA, s-a asigurat că solicitarea sa de eliberare ajunge pe masa judecătorilor în ultimele clipe în care puterea politică se mai afla teoretic în mâinile fostei sale subordonate. „Al Vostru Vlad Filat”, așa cum îi plăcea fostului lider politic să fie numit, nu a lăsat nimic la voia întâmplării.
Presupusul amorez al Maiei Sandu: Al Vostru Vlad Filat trebuie eliberat!
Nimic nu pare să fi fost accidental în acest calendar juridic. Presupusul partener de culise al Maiei Sandu din perioada de glorie a anului 2012-2013 – unii spun chiar presupus amorez/amant al Maiei Sandu, unul dintre motivele pentru care a divorțat de soția sa Sanda! -, a declanșat ofensiva legală pentru eliberare la doar aproximativ 30 de zile după ce Maia Sandu s-a instalat în funcția de prim-ministru al Republicii Moldova.
Apărătorii fostului premier Vlad Filat au acționat strategic, depunând în iulie 2019 cereri oficiale prin care solicitau administrației penitenciarului și instanței aplicarea prevederilor din Codul de Procedură Penală privind compensarea condițiilor inumane de detenție. Demersul viza reducerea pedepsei pentru perioada octombrie 2015 – iulie 2019, iar instanța a reacționat prompt: la 30 iulie 2019, judecătorii au admis cererea, tăind din pedeapsă 682 de zile în baza algoritmului de două zile scăzute pentru fiecare zi petrecută în condiții degradante.
Sex cu frecvente inflexiuni onaniste și presupusa convorbire cu Traian Băsescu în timpul actului sexual
Istoria scârboasă a lui Vlad Filat a fost bine definită de scrierile vremii.
Năbădăiosul Vlad Filat, un personaj degradat, devenit subiectul unui intens scandal mediatic și de ridicol public după expunerea în producția pornografică clandestină unde juca rolul unui bărbat neputincios cu prestații intime ratate alături de jurnalista Olga Roman — filmare care îl arăta revenind rapid la practici onaniste solitare —, a știut să speculeze la maximum noul context politic creat după alungarea forțată a rivalului său, Vlad Plahotniuc.
Relația politică dintre cei doi își are rădăcinile în vara anului 2012. Maia Sandu a revenit definitiv din SUA în Republica Moldova în luna iulie a acelui an, abandonând postul extrem de bine remunerat de consilier al directorului executiv al Băncii Mondiale de la Washington DC. Schimbarea radicală de carieră a survenit în urma unor negocieri directe cu Vlad Filat, cel care a desemnat-o imediat pentru portofoliul de la Ministerul Educației. Numirea ei oficială s-a produs pe 24 iulie 2012, la o distanță de doar patru zile după ce își înregistrase demisia oficială de la Banca Mondială.
Falsa paradigmă a „Alianței Kozak”: Cum a pornit eliminarea regimului Plahotniuc și al PDM sub paravanul „deoligarhizării”
Startul a fost dat de „Alianța Kozak” sau „coaliția de deoligarhizare”, care a avut ca scop înlăturarea de la putere a Partidului Democrat (PDM), condus de Vlad Plahotniuc.
Pe 3 iunie 2019, Dmitri Kozak a participat la o serie de întrevederi la Chișinău alături de reprezentantul SUA, Bradley Freden, și reprezentantul UE, Johannes Hahn, acesta devenind un moment cheie care a deschis calea pentru formarea alianței PSRM-ACUM.
Informațiile propagate în media conform cărora Kozak ar fi fost numit direct de Kremlin nu au fost confirmate; Unii din sfera publică au speculat că Kozak a venit la Chișinău de capul său.
Anatomia unui consens strategic hibrid în Europa de Est
Datorită consensului tacit dintre Washington, Moscova și Bruxelles și redistribuirii puterii politice în Republica Moldova, s-a realizat o premieră diplomatică, cazul Moldovei fiind considerat o excepție de la paradigma concurențială. Scopul principal poate fi definit ca un arbitraj extern în procesele de de-oligarhizare.
Influența diplomației internaționale asupra regimului politic din Republica Moldova, deși foarte puțin mediatizată în presa occidentală, și poate chiar deloc, este determinată din punct de vedere politic de participarea a trei actori globali principali – Statele Unite, Uniunea Europeană și Rusia.
Scopul comun al celor trei negociatori – Kozak, Johannes Hahn și Bradley Freden – OUT WITH Plahotniuc!
Întâlnirile de la Chișinău au avut loc la începutul lunii iunie 2019 și au fost organizate de trei înalți oficiali străini cu lideri politici de la Chișinău: Dmitri Kozak, viceprim-ministrul Rusiei, Johannes Hahn, comisarul Uniunii Europene pentru Politica de Vecinătate, și Bradley Freden, directorul Biroului pentru Afaceri Est-Europene din cadrul Departamentului de Stat al SUA.
Dmitri Kozak a sosit oficial pentru a discuta despre relațiile economice, dar adevăratul său obiectiv era transferul puterii pe cale pașnică după înlăturarea lui Vlad Plahotniuc.
Kozak a adoptat o strategie învăluită într-un mister pragmatic: a propus o pauză în privința temelor politice axate pe vectorii geopolitici – integrarea europeană sau eurasiatică, și concentrarea pe obiectivul comun de curățare a statului de corupție.
Pisica neagră aruncată în grădinile palatului Kremlin — Presa moldovenească a scandat la unison: „Alianța lui Kozak!”
Presa moldovenească, ca un circ caricatural, a lansat imediat ideea că alianța parlamentară PSRM-ACUM (care include și partidul politic al Maiei Sandu, Acțiune și Solidaritate!) a fot posibilă datorită participării/implicării lui Kozak.
Unii susțin că totul este o farsă: grupuri de șarlatani și parveniți din presa moldovenească au scandat la unison: „Alianța lui Kozak!” De ce? Este simplu: au aruncat din nou o pisică neagră în curtea Kremlinului pentru a mușamaliza adevărul că SUA și UE au instalat o matroană dintr-un bordel politic din Chișinău ca prim-ministru.
Igor Dodon a fost, de asemenea, doar un intermediar care a profitat de acest lucru și nimic mai mult – a acceptat numirea Maiei Sandu.
Decizia decidenților din SUA: Acțiune și Solidaritate și o „regină” cu manifestări de paranoia sub auspiciile SUA și UE
Și totuși, care este adevărul? Adevărul va ieși la iveală din faptul că Maia Sandu nu numai că a beneficiat de acest document simbolic, obținut după finalizarea masteratului în politici publice la Universitatea Harvard din Statele Unite, dar a primit și o numire la Banca Mondială, ocupând funcția de consilier al directorului executiv la sediul central al acesteia din Washington, D.C.
Deducția: Statele Unite ale Americii împreună cu partenerii din Uniunea Europeană au coborât pogromul peste Moldova și au instalat-o pe Maia Sandu initial în functia de premier al Moldovei.
Dacă Moscova a acceptat aceasta varianta, este greu de spus. Canalele oficiale au fost extrem de limitate în a oferi informații referitoare la această temă, în momentul respectiv.
Odată cu ascensiunea la putere a Partidului Acțiune și Solidaritate, toate instituțiile statului au fost treptat reinstaurate spun unii, în timp ce alții folosesc formula ”capturate de de PAS”. Ulterior, partidul condus de Maia Sandu, a devenit partid de stat. Șovinismul, extremismul, antiunionismul și alte mișcări sociale tulburătoare au reapărut în Moldova. În cele din urmă, tronul prezidențial i-a fost oferit Maiei Sandu. Dumnezeule, ce oroare!
Dodon cap de afiș în negocierile cu Kozak și cu decidenții occidentali
In discțiile dintre Kozak și Igor Dodon, soluția propusă de boss-ul PSRM și agreată a fost crearea unei majorități temporare cu Blocul ACUM.
În cadrul întrevederii cu reprezentanții Blocului ACUM, Andrei Năstase și Maia Sandu ce a avut loc la sediul Parlamentului, Kozak le-a propus liderilor pro-europeni un pact tehnic de coaliție cu socialiștii. Este vorba despre aceeași varianta ce fusese deja discutată sau negociată cu Dodon.
Plahotniuc a încercat o coaliție cu PSRM și a discutat noul plan de federalizare a Moldovei
De cealaltă parte, Plahotniuc a încercat să negocieze o coaliție cu PSRM, dar, unele voci susțin că această coaliție ar fi posibilă, făra să fie implicat ca factor decizional în viitor Igor Dodon.
Alți comentatori din sfera publică ssuțin că Plahotniuc i-a propus drept bonus lui Kozak un plan secret de federalizare a Moldovei.
Kozak ar fi respins oferta, considerându-l pe Plahotniuc un partener nesigur.
În presă au apărut si deja cunoscutele imagini video de la filmările unei întâlniri ce a avut loc la sediul PDM între Plahoniuc și Dodon, discutând despre bani de la Moscova și federalizare.
Maia Sandu este PRODUSUL 100% al lui Igor Dodon
Președinte al țării, în iunie 2019, Igor Dodon a semnat decretul prin care o desemna pe Maia Sandu în funcția de Prim-ministru.
Decizia a survenit în urma unei alianțe temporare și tactice între blocul ACUM și PSRM pentru a îndepărta regimul controlat de Vlad Plahotniuc. Ce a urmat?
Prin adoptarea strategiei de consolidare a puterii ca pol unic de opoziție, Igor Dodon a generat un efect de bumerang politic. Retorica, acțiunile și modul său de guvernare au oferit Maiei Sandu și Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) trambulina ideală pentru a se impune în spațiul public. Astfel, PAS s-a putut defini ca o alternativă directă, proeuropeană și ca principal promotor al luptei anticorupție.
Consecințele acestui joc politic murdar au dus la prăbușirea controlată a socialiștilor și la preluarea completă a puterii de către tabăra pro-europeană. Ce a urmat?
Marșul triumfal al Maiei Sandu spre puterea absolută
Victoria Maiei Sandu la alegerile prezidențiale din noiembrie 2020 a fost marcată de izolarea politică accentuată a lui Igor Dodon, a cărui retorică anti-reformă și scandaluri de corupție asociate au mobilizat masiv electoratul nehotărât și diaspora.
Cursul evenimentelor a fost terenul propice pentru o transformare veritabilă și sancțiune la vot, în cadrul căreia Maia Sandu a câștigat scrutinul prezidențial în turul al doilea cu un scor categoric de peste 57%, metamorfozând victoria sa într-un vot de blam total adus modului de guvernare al PSRM.
Și totuși, care au fost elementele definitorii ale izolării politice accentuate a lui Igor Dodon?
Retorica sa anti-reformă, atacurile agresive la adresa diasporei și numeroasele scandaluri de corupție asociate — simbolizate în spațiul public de imaginile compromițătoare cu celebra sacoșă neagră din „dosarul Kuliok” — au provocat o reacție de respingere la nivel societal. Aceste elemente au mobilizat masiv electoratul nehotărât din țară și au declanșat o prezență istorică la urne în rândul comunităților de moldoveni din afara granițelor. Și povestea preluării puterii absolute de către Maia Sandu continuă!
Cum a călcat în picioare Maia Sandu Constituția pentru a-și dărâma oponenții
Dizolvarea Parlamentului și declanșarea alegerilor anticipate în primăvara anului 2021 au reprezentat deznodământul unui blocaj instituțional administrat cu precizie.
Și ce credeți? Patroneasa șarlatancă din Fălești nu s-a oprit aici. Maia Sandu a mers mai departe și a reușit să-și reducă la tăcere oponenții politici. Cum a reușit? Foarte simplu: a avut un parteneriat secret cu Igor Dodon.
Opera Maiei Sandu este una perfect identică cu răfuielile practicate în lumea criminală, atunci când asasinatele comandate devin o realitate permanentă a acestei lumi.
Devenită președinte, Maia Sandu a utilizat o strategie juridică strictă, exploatând la maximum prevederile constituționale pentru a provoca dizolvarea unui Parlament dominat de o majoritate ostilă, formată din PSRM și Partidul Șor.
Pentru a înțelege cum s-a jucat acest „șah-mat” juridic în primăvara anului 2021, trebuie demontat algoritmul de gherilă constituțională prin care Maia Sandu a transformat articolele din Legea Supremă într-o capcană fără ieșire pentru majoritatea formată din socialiști (PSRM) și deputații lui Ilan Șor.
Prima etapă a acestei strategii a constat în provocarea deliberată a crizelor prin ceea ce a rămas cunoscut drept „Capcana Gavrilița”. Conform Articolului 85 din Constituția Republicii Moldova, Parlamentul poate fi dizolvat dacă nu a acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 45 de zile de la prima solicitare, însă doar după respingerea a cel puțin două solicitări. Speculând perfect această normă legală, Maia Sandu a făcut o mutare de un cinism politic desăvârșit: la 27 ianuarie 2021, a desemnat-o pe Natalia Gavrilița pentru funcția de premier.
Gavrilița s-a prezentat în fața Legislativului cu un program de guvernare și o listă de miniștri, dar le-a cerut deschis deputaților să NU o voteze.
Rezultatul a fost cel scontat: la 11 februarie 2021, Cabinetul Gavrilița a picat spectaculos în Parlament cu 0 voturi, fiind realizată astfel prima bifă legală obligatorie pentru dizolvarea Parlamentului.
„Fenta” Durleșteanu: Arma secretă a Maiei Sandu vs. un complot pus la cale cu Dodon pentru a distruge Partidul Șor
Ca răspuns la această strategie, a urmat contramutarea disperată, mimată desigur, a majorității parlamentare PSRM-Șor și episodul cunoscut drept „Fenta” Durleșteanu.
Speriată de perspectiva unor alegeri anticipate, majoritatea parlamentară a încercat să blocheze definitiv planul președintelui prin invocarea unei decizii mai vechi a Curții Constituționale, conform căreia șeful statului este obligat să desemneze candidatul propus de o majoritate parlamentară formalizată.
In aceeași zi, 11 februarie, PSRM și Partidul Șor au anunțat crearea unei alianțe de 54 de deputați, înaintând-o pe Mariana Durleșteanu, fost ministru de Finanțe, pentru funcția de premier. Refuzul inițial al Maiei Sandu de a semna decretul de numire a aruncat taberele într-un conflict instituțional deschis. Blocajul s-a spart însă printr-o veritabilă lovitură de teatru la 16 martie 2021: chiar în timp ce liderii PSRM se aflau la sediul Președinției pentru noi consultări oficiale, Mariana Durleșteanu a anunțat subit pe Facebook că își retrage candidatura, refuzând public să mai fie ostaticul unor jocuri și interese politice de culise.
Retragerea subită a candidatei majorității a deschis calea pentru faza a treia a planului: execuția instantanee prin „Capcana Grosu”. Speculând la maximum vidul de candidatură apărut pe neașteptate, Maia Sandu a reacționat în doar câteva minute de la postarea de pe Facebook a Marianei Durleșteanu și l-a desemnat imediat pe Igor Grosu, pe atunci președinte interimar al PAS, pentru funcția de premier.
Prin această mutare-fulger, majoritatea PSRM-Șor s-a trezit prinsă într-o dilemă politică fatală. Dacă deputații îl votau pe Grosu, echipa PAS prelua controlul total asupra Guvernului; dacă alegeau să nu îl voteze, se îndeplinea automat cea de-a doua condiție constituțională necesară pentru dizolvarea Legislativului.
Deznodământul s-a produs la 25 martie 2021, când deputații PSRM și cei ai Partidului Șor au ales să părăsească demonstrativ sala de ședințe a Parlamentului. Lipsa de cvorum a dus la eșecul instantaneu al ședinței, un boicot pe care Curtea Constituțională l-a asimilat legal, în cele din urmă, cu o a doua tentativă eșuată de învestire a unui executiv.
Uzurparea puterii în direct: Cum a executat Maia Sandu legislativul PSRM-Șor printr-un ordin politic la Curtea Constituțională
Bătălia finală s-a mutat la Curtea Constituțională, unde echipa juridică a președinției a atacat pe două fronturi strategice, dând deznodământul de șah-mat. La 15 aprilie 2021, Curtea Constituțională a examinat sesizarea Maiei Sandu și a emis un aviz istoric, confirmând pe cale legală eșuarea celor două tentative de învestire și constatând existența circumstanțelor clare de dizolvare a Parlamentului. Singura barieră rămasă în picioare era starea de urgență, însă lovitura finală a fost aplicată pe 28 aprilie 2021, când Curtea Constituțională a declarat neconstituțională hotărârea Parlamentului privind instituirea acesteia.
Înalta Curte a taxat dur caracterul abuziv al deciziei deputaților, demonstrând că starea de urgență fusese declarată fără un plan concret de măsuri sanitare, ci exclusiv cu scopul de a bloca dizolvarea Legislativului.
La doar câteva ore după acest verdict, scutul juridic al socialiștilor s-a prăbușit definitiv. Maia Sandu a apărut într-un briefing de presă fulger în care a anunțat semnarea decretului de dizolvare și fixarea alegerilor anticipate pentru data de 11 iulie 2021, moment în care Parlamentul PSRM-Șor a fost executat politic cu propriile sale arme constituționale.
Decizia Curții Constituționale din 15 aprilie 2021 a declanșat o resetare politică totală în Republica Moldova. După ce Curtea a anulat starea de urgență care blocase inițial dizolvarea legislativului, președinta Maia Sandu a semnat decretul de dizolvare la 28 aprilie 2021 și a stabilit alegerile anticipate pentru data de 11 iulie 2021.
A urmat o campanie electorală extrem de polarizată și marcată de confruntări geopolitice dure. Pe de o parte, Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) a promovat o agendă axată pe integrare europeană și combaterea corupției. Pe de altă parte, socialiștii lui Igor Dodon s-au aliat cu comuniștii lui Vladimir Voronin (BCS) într-un bloc electoral cu discurs pro-rus, în timp ce Partidul Șor a mizat pe populism și pe rețeaua sa de magazine sociale.
Scrutinul din 11 iulie 2021 a adus o victorie istorică pentru PAS, care a obținut 52,80% din voturi și 63 de mandate din cele 101, devenind primul partid pro-european de dreapta care preia singur majoritatea absolută. Blocul Comuniștilor și Socialiștilor a obținut doar 32 de mandate, iar Partidul Șor a intrat la limită cu 6 deputați.
Această reconfigurare s-a finalizat în august 2021 prin învestirea Guvernului condus de Natalia Gavrilița. Având controlul total asupra Președinției, Parlamentului și Guvernului, noua putere a demarat imediat curățarea instituțiilor publice de funcționarii loiali fostului regim.
Cum a început totul: Criza constituțională și bătălia pentru putere
Vineri, 7 iunie 2019, a marcat un blocaj instituțional critic, la împlinirea a trei luni de la validarea alegerilor și după eșuarea negocierilor dintre PSRM și Blocul ACUM. Curtea Constituțională, controlată de PDM, a emis o hotărâre-fulger prin care a stabilit arbitrar că termenul limită pentru formarea Guvernului expiră la miezul nopții, contrar calculului partidelor care vizau data de 9 iunie.
Sâmbătă, 8 iunie 2019, a devenit ziua celor două guverne, declanșată de o alianță de conjunctură între deputații ACUM și PSRM, adunați de urgență în Parlament în ciuda deciziei Curții Constituționale. Deoarece angajații tehnici loiali PDM deconectaseră energia electrică și sistemul de sonorizare, deputații au ținut o ședință istorică pe întuneric, folosind telefoanele mobile și megafoanele. În cadrul acestui plen nocturn, Zinaida Greceanîi a fost aleasă președinte al Parlamentului, iar Maia Sandu a fost votată în funcția de Prim-ministru, Igor Dodon semnând imediat decretul de numire a noului Guvern. Reacția a fost instantanee: chiar în timp ce miniștrii depuneau jurământul, Curtea Constituțională s-a întrunit de urgență și a declarat toate deciziile Parlamentului și decretele lui Dodon ca fiind total ilegale și neconstituționale.
Duminică, 9 iunie 2019, criza a culminat cu o adevărată lovitură de stat instituțională, declanșată de refuzul categoric al Partidului Democrat de a ceda controlul instituțiilor statului și de blocarea accesului noului Guvern în clădirile oficiale. La indicațiile directe ale liderilor democrați, Curtea Constituțională de atunci a acționat fulgerător, declarând complet ilegal noul executiv format de blocul ACUM și PSRM. Într-o mișcare juridică extremă, magistrații l-au suspendat temporar pe președintele Igor Dodon pentru refuzul său de a dizolva legislativul. În aceeași zi, Curtea l-a numit imediat pe Pavel Filip în funcția de președinte interimar al țării, iar acesta, în noua sa calitate inventată de magistrați, a semnat pe loc decretul pentru dizolvarea forțată a Parlamentului și organizarea de alegeri anticipate.
Timp de câteva zile de maximă tensiune, Moldova a avut în paralel două guverne care își disputau legitimitatea. Situația critică s-a deblocat doar după apariția unui consens geopolitic extrem de rar în istoria modernă: Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii și Federația Rusă au recunoscut oficial legitimitatea Guvernului condus de Maia Sandu. În fața acestei presiuni diplomatice internaționale totale, PDM a cedat presiunilor, a acceptat să treacă în opoziție, iar liderul său oligarh, Vlad Plahotniuc, a părăsit de urgență țara.
Imediat după semnarea acestui decret considerat ilegal de o parte a societății civile, tensiunile au explodat pe străzi, culminând cu un protest organizat de susținătorii PDM la clădirea Președinției, unde aceștia au recurs la gestul simbolic de a arunca cinci curcani vii peste gard pentru a-l umili pe Igor Dodon. Între 10 și 13 iunie, Republica Moldova s-a aflat într-un blocaj total din cauza dualității puterii: Guvernul Filip controla fizic ministerele cu ajutorul cordoanelor de poliție, în timp ce legitimul Guvern Sandu își desfășura activitatea baricadat în clădirea Parlamentului.
Situația de criză s-a deblocat rapid datorită unei intervenții diplomatice comune extrem de rare în istoria modernă, în care ambasadorii Statelor Unite, Uniunii Europene și Federației Ruse s-au prezentat personal la Parlament pentru a recunoaște oficial Guvernul condus de Maia Sandu. Abandonat de marile puteri și lăsat fără pârghii externe, Partidul Democrat a fost silit să capituleze vineri, 14 iunie, când Pavel Filip a anunțat oficial retragerea executivului său în opoziție.
Conștient că a pierdut controlul asupra statului, oligarhul Vlad Plahotniuc a părăsit de urgență țara în aceeași seară, cu mașina prin regiunea transnistreană spre Odesa. A doua zi, pe 15 iunie, judecătorii Curții Constituționale s-au întrunit din nou, au anulat absolut toate deciziile abuzive luate în perioada 7-9 iunie, au recunoscut deplina legalitate a Guvernului Sandu și au demisionat ulterior în bloc.
Pungașul Dodon: cum a fost pângărită Moldova și poporul batjocorit cu un zâmbet plin de sarcasmul idiotului
Cel supranumit „bani în pungă” (Kuliok), Igor Dodon, este eminența cu creier de șnapan ce a început deja să pută a ouă de curcă clocite.
Avid de faimă și putere, el a aplicat o metodică specifică unor pungași de buzunar care fură portofelele prin mijloacele de transport, fiind un inițiat în arta furtișagurilor de buzunar.
Ce a făcut, practic, boss-ul PSRM cu ten smolit și obosit de trecerea vremurilor? Cronologic, în primă fază, Igor Dodon a semnat Decretul prin care a numit-o pe Maia Sandu în funcția de premier al Republicii Moldova. Mai exact, fostul președinte Igor Dodon a semnat decretul de desemnare a Maiei Sandu în funcția de Prim-ministru al Republicii Moldova la data de 8 iunie 2019.
Precum un veritabil jucător de barbut (jargon: joc ilegal și popular cu două zaruri, practicat adesea în anumite medii sociale restrânse, pe stradă sau în grupuri infracționale), Dodon a acționat ca aliat din umbră al Maiei Sandu. La scurt timp după blocajul politic din februarie 2019, Dodon a preablagoslovit o alianță de conjuncură PSRM-Blocul ACUM. Scopul – spun vocile critice: mârșav al barbugiului -, a fost a fost acela de a înlătura regimul controlat de liderul Partidului Democrat, Vlad Plahotniuc.
In data de 8 iunie 2019 în cadrul unei ședințe parlamentare desfășurate pe întuneric și în condiții de criză majoră, deputații ACUM și PSRM au semnat un acord temporar de cooperare politică și „dezoligarhizare” a țării.
În aceeași zi, Maia Sandu a fost votată în funcția de Prim-ministru, iar Igor Dodon a semnat decretul oficial de numire a noului Executiv.
Precum o adevărată curviștină politică, cel numit, cu o constantă repetiție, „bani în pungă” – în timp ce alții nuanțează eticheta folosind direct termenul de pungaș –, Igor Dodon a reușit o mișcare de culise extrem de cinică: în primă fază, l-a anihilat complet pe Vlad Plahotniuc.
Voturile din Transnistria la scrutinul din 2020: HoPA! Ce-ai făcut Dodoane?
Pentru o corectă înțelegere a contextului, merită să facem un scurt exercițiu de memorie — un veritabil „remember the time”. În timpul scrutinului prezidențial din 2020, care a marcat primul mandat al Maiei Sandu, spațiul public a fost trecător invadat de imagini video ce au circulat intens, care există și acum, fiind arhivate cu succes. Cadrele filmate surprindeau grupuri de persoane din stânga Nistrului, aflate pe teritoriul din Transnistria în plin proces electoral. Deși acești electori erau susținători de facto ai PSRM, ei apăreau deja instruiți să își dea votul pentru Maia Sandu. Tranzacția a fost simplă: acele voturi au fost plătite, confirmând o metodă de culise devenită clasică în Moldova.
„HoPA! Ce-ai făcut Dodoane?” – ar exclama partenerii de zaruri, într-o umbră de lumină ce se întrezărește în timpul unei partide de barbut din care ies flăcări la propriu, având în vedere sumele uriașe necesare pentru mobilizarea susținătorilor din tabăra PSRM. Din fundal, vocile răutăcioase ar arunca o întrebare firească: „Tot cu bani în pungă?”. Concluzia acestei manevre este simplă și brutală: mai pe scurt, Dodon a vârât voturile socialiștilor exact în urnele ce aveau să fie câștigătoare pentru Maia Sandu. HoPAAA! Ce-ai făcut Dodoane?
Metodica duplicitară a pungașului: Cum a mimat Dodon alianța cu Șor pentru a-și devora propriul partener de conjunctură
În laboratoarele obscure ale politicii de la Chișinău, Igor Dodon și-a rafinat constant stilul de șarlatan de colț de stradă, aplicând strategii de o perfidie fără margini. Cea mai recentă și cinică mutare din palmaresul său de culise pare să fie tocmai construcția unei alianțe de fațadă cu un alt politician supus represariilor, care a părăsit Moldova, Ilan Șor.
O prietenie toxică și pur conjuncturală, născută nu din afinități doctrinare, ci din instinctul brutal de supraviețuire al boss-ului PSRM, care a mimat parteneriatul cu un singur scop ascuns: distrugerea și canibalizarea politică a lui Șor.
Asemenea unei curviștine politice care își trădează aliații înainte ca cerneala de pe acorduri să se usuce, Dodon a intrat în acest joc periculos cu zâmbetul său plin de sarcasmul idiotului inițiat în arta furtișagurilor. Pentru public și pentru finanțatori, Dodon mima un front comun, dar în realitate, eminența cu creier de șnapan calcula cu sânge rece cum să folosească resursele uriașe ale lui Șor pentru ca, în final, să-i dea lovitura de grație.
Planul diabolic a fost simplu: Dodon i-a aspirat lui Șor logistica, rețelele de activiști și electoratul radicalizat, lăsându-l pe acesta să încaseze toate loviturile juridice, sancțiunile internaționale și prigoana instituțiilor statului. În timp ce structurile lui Șor erau decapitate și scoase în afara legii, hoțomanul de la PSRM stătea la pândă, gata să preia pe gratis masele de manevră rămase fără lider.
Practic, Dodon l-a îmbrățișat pe Șor doar pentru a-l strânge de gât mai eficient, anihilându-și rivalul pe eșichierul de stânga prin aceeași metodică de pungaș de buzunar care fură portofelele în timp ce se preface că îți oferă sprijin în transportul public.
Și hop-țop! Maia Sandu din Risipeni a și sărit dezmățată direct pe trambulina politică pusă la dispoziție, cu atâta generozitate culisantă, de aliatul său secret, Igor Dodon. Într-o ironie absolută a sorții, același Igor Dodon a generat un efect de bumerang politic devastator pentru propria tabără: retorica sa agresivă, acțiunile pripite și modul defectuos de guvernare au oferit Maiei Sandu și Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) trambulina ideală pentru a se impune magistral în spațiul public.
Prin acest mecanism, PAS a reușit să se definească rapid în ochii electoratului ca o alternativă directă, curat proeuropeană și ca principal promotor neînduplecat al luptei anticorupție.
Să nu ne ascundem după cuvinte! Regina Moldovei și a întregului Occident, superba femeie nenaturală și parțial mutilată estetic în goana după o înfrumusețare rapidă – cea care, în mod bizar, nu a reușit încă să obțină mult râvnitul Premiu Pulitzer pentru pace și prietenie eternă cu SUA și cancelariile vestice –, neasemuita Maia Sandu, rămâne adevărata protagonistă din opera integrală a scenariilor regizate de Igor Dodon.
Barbutul politic al unui demon cu mască de salvator: Cum își joacă magraonul Dodon propria țară la masa trădării
Jocul de barbut politic nu s-a oprit la scrutinul prezidențial; el a devenit pilonul pe care s-a clădit întreaga arhitectură a puterii de la Chișinău.
Dincolo de ecranele televizoarelor, unde se desfășoară un război geopolitic de fațadă între Est și Vest, realitatea din teren ne arată o simbioză perfectă: Maia Sandu a avut nevoie de un sperietoare perfectă pentru a-și menține electoratul mobilizat, iar Igor Dodon s-a oferit bucuros să joace acest rol de „băiat rău”, încasându-și dividendele de supraviețuire politică.
Efectul era cel scontat: panica electoratului, care străpuns de frică fugea panicat înapoi în brațele Maiei Sandu, privită artificial ca „răul cel mai mic”.
Crizele economice și sociale care ar fi trebuit, în mod normal, să măture actuala putere deveneau, prin complicitatea perfidă a acestui pungaș de buzunar, combustibilul perfect pentru menținerea status-quo-ului. Dodon nu a fost niciodată o opoziție reală, ci doar un instrument de control și un generator de oxigen politic pentru regim, transformând suferința Moldovei într-o simplă partidă de barbut personală.
Hoțomanul cu zâmbet plin de sarcasm a înțeles că pentru a nu ajunge la coșul de gunoi al istoriei — sau direct la pușcărie pentru celebrul „Kuliok” — trebuie să rămână util ca piesă de schimb în scenariul „răului cel mai mic”.
Mai mult, această alianță din umbră s-a extins și în încercarea disperată de a devora și neutraliza alți actori de pe eșichierul politic. Mânat de un egoism feroce și avid de faimă, cel supranumit „bani în pungă” a mimat parteneriate de stânga doar pentru a-și sabota potențialii rivali care i-ar fi putut fura monopolul opoziției.
Prin această strategie duplicitară, Dodon a curățat practic terenul pentru PAS, asigurându-se că pe eșichierul politic nu crește nicio altă forță capabilă să amenințe poziția Maiei Sandu. Astfel, prin complicitatea sa tăcută și mișcările de pungaș de buzunar, el a continuat să alimenteze trambulina politică a puterii, transformând întreaga Moldovă într-o scenă a propriului teatru de marionete.
Scenariile lui Dodon: Strategia fricii și mecanismul panicii economice
Această veritabilă strategie a fricii, orchestrată cu cinism de Igor Dodon prin exploatarea directă a crizelor economice sufocante, a funcționat ca cel mai eficient vector de manipulare în masă. Scopul regiei a fost clar: să semene panică și să împingă forțat electoratul indecis în brațele Maiei Sandu, transformând disperarea socială într-o armă politică cu dublu tăiș.
Fără să ofere soluții reale în fața inflației galopante și a tarifelor asfixiante care aduceau populația în pragul sărăciei extreme, liderul PSRM a speculat politic mizeria oamenilor pentru a lansa exclusiv mesaje geopolitice radicale, stridente și agresive. Prin discursurile sale voit pro-ruse și prin amenințările repetate cu izolarea totală a țării, Dodon a generat o panică generalizată în rândul electoratului moderat și de mijloc.
Speriați de spectrul sumbru al revenirii la un regim oligarhic sau de colapsul definitiv al relațiilor cu Occidentul, cetățenii deznădăjduiți au fugit panicați spre Maia Sandu, privită în acel context nu ca o salvatoare providențială, ci ca singurul scut de protecție în fața amenințării ruse mimate de Dodon – o simbioză perfidă dintre putere și opoziția de fațadă ce s-a bazat pe o sincronizare perfectă de culise.
Exact în momentele critice în care guvernarea PAS se clătina periculos sub presiunea uriașă a facturilor astronomice, aparițiile publice isterice și atent programate ale lui Dodon mutau instantaneu atenția publică de la incompetența administrativă spre un război identitar steril.
Strategia fricii a fragmentat și a anihilat protestele sociale altfel legitime. Oamenii simpli, care voiau să iasă în stradă din cauza foamei și a neajunsurilor, au fost blocați și descurajați, temându-se pe bună dreptate să nu fie asociați cu agenda toxică și compromisă a pungașului de la PSRM.
Zarurile câștigătoare: Dodon o protejează pe Maia Sandu, îl îngroapă pe Șor și îl aduce în Parlament pe bufonul Costiuc
În cadrul acelei scheme mizerabile de redistribuire și fragmentare din toamna anului 2025, în timp ce rețelele lui Șor erau complet decapitate și scoase din joc, mașinăria cinică a PSRM a direcționat din umbră voturile propriului electorat trădat și vândut către o nouă marionetă utilă sistemului.
Vidul artificial, creat pe eșichierul opoziției prin aranjamente de culise, l-a catapultat direct în Parlament pe clovnul politic Vasile Costiuc și al său obscur Partid „Democrația Acasă”. Deși inițial această formațiune de buzunar nu era creditată cu absolut nicio șansă în sondajele clasice, fiind tratată ca un avort politic, Costiuc a produs marea surpriză a scrutinului exclusiv prin voturile livrate clandestin, ca o pomană toxică, din culisele trădării socialiștilor.
Rolul acestui arlechin ordinar a devenit imediat strigător la cer în noua configurație legislativă: o simplă supapă de zgomot steril, un generator de scandaluri controlate și regizate, menit special să abată atenția publică de la incompetența crasă și falimentul guvernării PAS.
Simbioza grețoasă a trădării s-a oficializat definitiv în primăvara următoare: în perioada 1–5 aprilie 2026, suspiciunile unei complicități totale și mizerabile au fost confirmate penal după ce Igor Dodon, Bogdan Țîrdea și clovnul Vasile Costiuc s-au afișat nerușinați, strâns uniți, într-o vizită oficială la Tbilisi, acționând ca un front consolidat și obedient în fața camerelor de luat vederi.
Din această ecuație de tip mafiot (cum ar spune Băsescu!), Șor a fost complet îngropat, lichidat și lăsat la cheremul justiției televizate, în timp ce Maia Sandu a primit cadou de la pungașul Dodon opoziția perfectă: una extrem de zgomotoasă, dar complet inofensivă, sterilă și total controlabilă prin intermediul unui bufon de curte.
Complicitatea sinistră a unui magraon pe numele său de băiețan Dodon – cum îl strigă opozanții exasperați de duplicitatea sa –, demonstrează cu vârf și îndesat că nu a reprezentat niciodată o opoziție reală, ci a fost doar un generator mizerabil de oxigen politic, o slugarnică anexă de curte menită să țină la aparate agonizantul regim PAS. Cu un cinism demn de un șarlatan de colț de stradă, el a transformat durerea și deznădejdea unei Moldove pângărite într-o simplă marfă de schimb pentru propriul său profit obscen.
Cu un sânge rece de o ticăloșie rară, acest combinator de joasă speță a transformat fără scrupule suferința profundă a unei Moldove pângărite, jefuite și îngenuncheate, într-o monedă de schimb pentru propriul său profit obscen, stors din culisele puterii.
Cartelul fricii Sandu-Dodon: Cum au fost folosite războiul și șocul energetic drept paravan pentru dictatură
Post-instalarea Executivului Gavrilița în august 2021, parcursul politico-instituțional al Republicii Moldova a fost marcat de fenomene de policriză sistemică, reconfigurări de securitate națională și o accelerare fără precedent a procesului de integrare europeană și aliniere la acquis-ul comunitar.
Din punct de vedere macroeconomic și geoeconomic, noul cabinet s-a confruntat imediat cu un șoc de ofertă pe piața energetică, generat de renegocierea asimetrică a contractelor de livrare de către concernul Gazprom.
A urmat de declanșarea conflictului armat de intensitate ridicată din Ucraina, în februarie 2022, care a generat externalități negative majore: un aflux masiv de solicitanți de azil raportat la PIB și o amplificare a războiului hibrid, manifestat prin campanii de dezinformare, atacuri cibernetice și tactici de subversiune politică.
In plan diplomatic, autoritățile de la Chișinău au valorificat oportunitatea geopolitică, depunând cererea oficială de aderare la Uniunea Europeană, fapt ce a culminat cu acordarea de către Consiliul European a statutului de țară candidată la 23 iunie 2022.
Pe plan intern, s-a înregistrat o accentuare a riscurilor de stabilitate politică. Inflația record, alimentată de criza energetică globală, a fost instrumentalizată de formațiuni politice de opoziție, în special de Partidul Șor, care a orchestrat acțiuni de protest de masă cu un grad ridicat de disrupție publică. Investigațiile judiciare au relevat utilizarea de fonduri financiare ilicite cu trasabilitate externă (finanțare ilegală a partidelor politice!).
Pentru a recalibra arhitectura de securitate și a eficientiza managementul crizelor, în februarie 2023 s-a produs o remansare guvernamentală, mandatul de prim-ministru fiind preluat de Dorin Recean.
Schema prin care Sandu și Dodon au amanetat țara sub pretextul integrării europene
Falimentul energetic, parcurgerea etapelor pentru instaurarea statului de drept și preluarea forțată a MAI în scopuri personale și de grup, au fost părți componente ale schemei prin care duetul Sandu – Dodon a amanetat Moldova.
Instalarea Guvernului PAS în august 2021 a marcat începutul unui declin accelerat pentru independența instituțională a Republicii Moldova.
Sub paravanul unui parcurs european utilizat ca scut diplomatic, țara a fost trecută forțat printr-o tranziție brutală: de la un colaps economic și energetic controlat, la un veritabil stat polițienesc, administrat prin decrete de urgență și epurări politice executate în beneficiul unui cartel format din puterea de la Chișinău și opoziția socialistă complice.
Traseul distrugerii a început în toamna anului 2021, când noul cabinet s-a dovedit complet incapabil să gestioneze renegocierea contractelor cu Gazprom. Această asimetrie contractuală și eșecul negocierilor au provocat un șoc de ofertă violent pe piața energetică.
Pentru a masca incompetența macroeconomică ce a dus la facturi de nesuportat, regimul Sandu a transformat „starea de urgență” dintr-o măsură temporară într-un instrument permanent de guvernare. Prin intermediul Comisiei pentru Situații Excepționale, puterea de la Chișinău a ocolit sistematic Parlamentul și a legiferat abuziv, în timp ce prețurile la gaze și utilități au explodat, aruncând populația în sărăcie lucie și generând o inflație record care a măcinat puterea de cumpărare a cetățenilor.
Sub pretextul diversificării energetice și în numele unei pretinse „solidarități” occidentale, țara a fost legată de credite externe extrem de costisitoare și de achiziții netransparente de pe piața spot, amanetând resursele naționale și îndatorând generații întregi de moldoveni.
Cum au complotat Sandu și Dodon impotriva lui Ilan Șor
Noua administrație a implementat măsuri stringente de protecție constituțională; în iunie 2023, printr-o decizie istorică de control de constituționalitate, Curtea Constituțională a declarat neconstituțional Partidul Șor, dispunând dizolvarea și lichidarea juridică a acestuia în baza Articolului 41 din Constituție.
Decizia din iunie 2023 de scoatere în afara legii a Partidului Șor a reprezentat, în realitate, apogeul unui parteneriat toxic și nedeclarat între Maia Sandu și Igor Dodon, doi rivali de fațadă care și-au unit interesele pentru a-și securiza monopolul pe scena politică din Republica Moldova.
Sub pretextul „protecției constituționale”, administrația Sandu a transformat Curtea Constituțională într-un instrument de execuție la comandă, creând un precedent periculos pentru democrație.
Decizia de eliminare totală a lui Șor din viața publică și politică a Republicii Moldova și ulterior condamnarea sa la 15 ani de închisoare, este considerată o manevră disperată de eliminare a concurenței electorale, care a servit de minune și blocului condus de Dodon.
Acesta pierdea masiv teren în fața platformei populiste a lui Ilan Șor, deconspirând astfel un veritabil cartel politic dornic să își conserve puterea cu orice preț.
Consolidarea acestor reforme structurale și instituționale a fost validată în decembrie 2023 prin decizia Consiliului European de deschidere oficială a negocierilor de aderare. Acest ciclu de tranziție de la un regim politic hibrid la unul consolidat pro-european s-a reconfirmat prin obținerea unui nou mandat de către președintele în exercițiu și prin ratificarea prin referendum constituțional a vectorului de integrare europeană, asigurând o reconfigurare de durată a cadrului normativ și a legislativului de la Chișinău.
Eliminarea juridică a Partidului Șor în iunie 2023 a scos la iveală un parteneriat cinic și nedeclarat între președinta Maia Sandu și liderul socialist Igor Dodon, doi rivali de fațadă uniți de frica în fața ascensiunii rapide a unei a treia forțe politice.
Manevra a servit perfect și intereselor ascunse ale lui Igor Dodon; amenințat direct de pierderea electoratului de stânga, liderul socialist a ales o complicitate pasivă, susținând tacit radierea rivalului său politic direct pentru a-și conserva propria relevanță.
Confruntată cu eșecuri guvernamentale majore, un val sufocant de inflație și o criză energetică profundă, administrația Sandu a transformat Curtea Constituțională într-un instrument de execuție la comandă, folosind un pretext de securitate națională pentru a devia atenția publicului de la colapsul economic.
Prin aplicarea abuzivă a Articolului 41 din Constituție, acest veritabil cartel politic a creat un precedent dictatorial periculos, preferând o pedeapsă colectivă și anularea votului legitim a sute de mii de cetățeni în locul sancționării punctuale a persoanelor vizate. Subordonarea totală a Înaltei Curți nu a reprezentat un triumf al statului de drept, ci legalizarea unei ghilotine juridice menite să asigure un monopol bipolar pe scena politică din Republica Moldova.
In final, acțiunea orchestrată de regimul Sandu, cu sprijinul din umbră al lui Dodon, a mutilat definitiv pluralismul politic și a instaurat un climat de intimidare, transformând eliminarea opoziției într-un act pur de epurare politică.
Maia Sandu și Cicciolina au avut o ascensiune meteorică
Maia Sandu este matroana bordelului politic moldovenesc, finanțat și impus de parteneri din SUA și UE.
Inepuizabila balerină politică ce afișează un dans agresiv, nuanțat de paranoia, Maia Sandu se antrenează sub egida boss-ilor săi încă din anii 1990.
Maia Sandu, o fată cu mișcări bruște sau gesturi necontrolate, tipice paranoiei și cu o siluetă care seamănă cu deputata Ilona Staller Cicciolina, a fost promovată extrem de rapid în cercurile puterii de la Chișinău.
Cicciolina s-a bucurat și ea de o ascensiune meteorică, trecând de la modelling la spionaj, apoi la pornografie și politică, iar cu ușurința unei concubine de palat, a ajuns în parlamentul din Italia.
Maia Sandu nu este singura figură politică ce este aprig combătută de voci necontrolate dar impusă forțat de partenerii politici americano-occidentali în bordelul politic de la Chișinău.
Rivala ei, Cicciolina, colegă de generație cu Maia Sandu, a ascensionat și ea în politica din peninsulă.
Rivalitatea dintre Maia Sandu și Ilona Staller Cicciolina este definită de faptul că oricare dintre aceste două tinere inocente ar fi putut deveni un fel de Maria Tereza a Europei (deși nu știm ce rasă este calul!): prima a primit Ordinul European pentru Merit în cadrul unei ceremonii oficiale desfășurate pe 19 mai 2026, la Strasbourg, în timp ce cea de-a doua a obținut un succes imens în 1987, când a fost aleasă în Camera Deputaților din Italia pe lista Partidului Radical, primind 20.000 de voturi și devenind a doua cea mai populară din partid după liderul său, Marco Pannella.
La doi ani după ce a fost aleasă ca parlamentar în Italia, a încercat să se mute la Bruxelles.
Cicciolina a candidat pentru Verzi (Verdi Verdi) la alegerile pentru Parlamentul European din 1989.
Deși campania sa a fost larg mediatizată în întreaga Europă și a atras zeci de mii de voturi de protest, partidul nu a depășit pragul electoral necesar și, prin urmare, nu a reușit să obțină un loc în Parlamentul European.
WE ARE NovaStories.news – Next article: Final Act for the European Union: Ideological, Political, Demographic Failure and Human Capital Deficit
Articol de creație intelectuală, texte și opinii de autor.